Muzeul Satului ”Dimitrie Gusti”: un obiectiv must-see in Bucuresti

Din primavara si pana-n iarna, aproape ca nu exista week-end in care sa nu vezi cateva autocare parcate in fata Muzeului Satului ”Dimitrie Gusti” din Capitala, asteptandu-si cuminti turistii iesiti sa respire o gura de aer pur romanesc. Romani si straini deopotriva, toti sunt fermecati inevitabil de frumusetea acestui muzeu, atat de autentic si de original. Nici nu-i de mirare ca nu exista niciun circuit turistic si niciun program special creionat pentru cei care vin in Capitala, care sa nu te trimita la acest muzeu: este un obiectiv must-see in Bucuresti.

Imediat ce treci pragul Muzeului Satului ”Dimitrie Gusti”, simti cum calci intr-o lume speciala, simpla si naturala. De pe aleea principala a muzeului, vei vedea – de o parte si de alta – casute si locuinte satesti ”aduse” aici din cele mai importante, dar si mai indepartate colturi ale tarii si ale istoriei. Vei descoperi adevarate locuinte-monument de arhitectura populara din secolul XVII sau XVIII, constructii reprezentative, cu elemente originale.

Desi prima casa taraneasca a fost adusa in Bucuresti (o locuinta din Gorj) in 1909, muzeul pe care-l admiram astazi a fost amenajat ceva mai tarziu, la initiativa profesorului Dimitrie Gusti, si inaugurat in mai 1936. Procesul de documentare si cercetare a durat aproape zece ani (1925 – 1935), insa amenajarea propriu-zisa a muzeului s-a facut in doar doua luni, cu sprijinul moral si material al Fundatiei Regale ”Principele Carol”. Dupa cercetarile anterioare, profesorii Dimitrie Gusti si H.H. Stahl au achizitionat din satele romanesti gospodarii, anexe, unelte, masinarii, mobilier, ceramica, tesaturi si tot felul de instalatii tehnice reprezentative pentru istoria romaneasca si le-au relocat in muzeul de la Bucuresti, revitalizandu-le. Au adus chiar si biserica din Dragomiresti (Maramures). Asa s-a ajuns ca muzeul de astazi sa para un mare sat romanesc, in care sunt adunate cele mai frumoase obiceiuri si traditii.

Deschiderea oficiala a Muzeului Satului Romanesc (cum se numea pe atunci) a avut loc la 10 mai 1936, in vreme ce deschiderea pentru public s-a facut o saptamana mai tarziu, pe 17 mai 1936. Pentru ca totul sa arate cat mai natural si mai autentic, intre 1936 si 1940 casele taranesti erau locuite de tarani, adusi chiar din satele din care fusesera relocate gospodariile. Acestia s-au mutat la Bucuresti ”cu catel si cu purcel”, astfel ca vizitatorii muzeului aveau ocazia sa vada cum se traieste si cum se cresc animalele in mediul rural. Dupa 1940, cand Basarabia a fost inglobata in Uniunea Sovietica, o parte dintre basarabeni au fost adusi la Muzeul Satului si lasati sa traiasca in casele-monument. Din pacate, utilizarea improprie a uneltelor si a gospodariilor a dus la distrugeri, pierzandu-se astfel o parte din patrimoniu (o cherhana, sase mori de vant din Basarabia, o locuinta din Caliacra si o casa de macedoneni). Pe de alta parte, muzeul isi pierduse functia initiala, ceea ce a dus la inchiderea sa.

In 1948, conducerea muzeului a fost preluata de Gheorghe Focsa, fost student al lui Dimitrie Gusti. Prima masura pe care a luat-o Focsa a fost sa ii evacueze pe taranii care locuiau in muzeu, sa refaca stricaciunile cu ajutorul specialistilor si sa il redea circuitului de vizitare. Tot el a reusit sa ii impiedice pe comunisti sa il distruga, sa-l stramute sau sa-i dea o alta conotatie.

Treizeci de ani mai tarziu, Muzeul Satului fuzioneaza cu Muzeul de Arta Populara al Republicii Socialiste Romania si devine Muzeul Satului si de Arta Populara – denumire pe care o pastreaza pana in martie 1990. In acel an, ca urmare a evenimentelor din 1989, muzeul si-a recapatat individualitatea, separandu-se de cel cu care fuzionase in 1978 (Muzeul Taranului Roman, de astazi).

Muzeul Satului a trecut prin doua incendii serioase: cel de pe 5 septembrie 1997, cand a fost afectat serios sectorul Transilvania, si cel din 20 februarie 2002, cand au ars gospodarii din sectorul Moldova si Dobrogea. S-a reusit insa refacerea lor intr-un timp relativ scurt, astfel ca muzeul in aer liber numara astazi 62 de complexe de arhitectura populara, cu 223 de case, anexe gospodaresti, biserici si ateliere mestesugaresti. Pe langa acestea, muzeul detine un bogat fond documentar, alcatuit din manuscrise, planse, desene, clisee pe sticla, negative alb-negru si color, fotografii de pe vremea cercetarilor facute de monografisti – toate la fel de valoroase.

Cum ajungeti la muzeu

Muzeul Satului ”Dimitrie Gusti” a fost amenajat intr-una dintre cele mai frumoase locatii ale Bucurestiului, pe malul lacului Herastrau. Puteti ajunge la muzeu de la Arcul de Triumf sau chiar din Parcul Herastrau, intrucat exista mai multe intrari.

Sunt foarte multe autobuze care ajung la Muzeul Satului, desi opresc in statii diferite:
• 131, 205, 282, 330, 331, 335, 783, N113 (statia ”Arcul de Triumf”)
• 131, 205, 331, 335, N113 (statia ”Muzeul Satului”)
• 205, 330, N113 (statia ”Institutul Agronomic”)
O linie de tramvai:
• 41 (statia ”Institutul Agronomic”)
Linie de metrou in zona:
• statia ”Aviatorilor”

Info

Adresa: Soseaua Kiseleff nr.28 – 30, sector 1, Bucuresti
Program: Luni-Duminica 09:00 – 17:00
Pret bilete: 10 lei (adulti), 5 lei (pensionari si posesori de carduri Euro 26), 2,5 lei (elevi si studenti).
Alte taxe: 50 lei audioghid, 8 lei audioghid smartphone

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*