404 Not Found

Însă, probabil cel mai interesant labirint subteran este metroul secret, construit din ordinele lui Stalin sub actuala reţea de metrou care deserveşte locuitorii Moscovei. Obiectiv secret sau materializare a fricilor paranoice ale „Tătucului Popoarelor”, metroul care avea numele de cod „D-6” este şi astăzi unul dintre cele mai puţin cunoscute şi controversate obiective din Rusia.

Conducătorii Rusiei au avut dintotdeauna un interes aparte faţă de construcţiile subterane. La scurt timp după căderea Constantinopolului, cărţile şi documentele istorice care compuneau uriaşa bibliotecă a Bizanţului porneau pe un drum lung spre cetatea Moscovei. Bibiloteca conţinea peste 800 de manuscrise în greacă, arabă, ebraică şi latină şi făcea parte din zestrea de nuntă a prinţesei Sofia din familia Paleologilor, nepoata directă a ultimului împărat bizantin.

Pentru adăpostirea ei, cnejii Moscovei au ordonat săparea unei uriaşe camere secrete sub locul unde astăzi este Kremlinul. Locaţia bibliotecii s-a pierdut încă din jurul anului 1500.

Spre sfârşitul vieţii sale, ţarul Ivan cel Groaznic a construit o cameră de tortură undeva în adâncurile Moscovei. Legendele ruse spun că sângerosul ţar a ordonat apoi uciderea tuturor celor care au participat la construirea camerei de tortură, pentru a preveni identificarea locului cu pricina în care putea să-şi satisfacă legendara-i sete de sînge, suferinţă şi moarte.

În jurul anului 1700, la ordinele împărătesei Ecaterina cea Mare s-au construit canale subterane pentru dirijarea cursului rîului Neglinaya , ca parte dintr-un proces ambiţios al expansiunii Moscovei ca oraş. În perioada în care bolşevicii au luat puterea, existau deja multe reţele subterane sub Moscova. Chiar şi astăzi, o secţiune sub centrul metropolei ruse, arată un număr de 15 niveluri subterane care coboară la adâncimi de peste 700 metri.

Cum comunismul a modernizat, agresiv, toate ţările fostei URRS, inclusiv Rusia, amprenta arhitectonică a acestui sistem represiv s-a caracterizat prin urbanizare cu orice preţ şi finalizarea unor uriaşe proiecte industriale. Planurile construirii unui metrou în Moscova datează, încă, de pe vremea Rusiei Imperiale. Cu toate acestea primele lucrări de profil la uriaşa reţea de metrou „oficial” din Moscova au început în anul 1931. Chiar şi astăzi, metroul moscovit aduce cu sine o mare încărcătură istorică a acelor vremuri.

Culme a arhitecturii staliniste, el a fost totuşi un mare proiect public în inima „paradisului proletarilor”, o antiteză a transportului public din megalopolisuri capitaliste precum Londra, New York sau Tokyo. O parte importantă din materialele de construcţii folosite, au făcut iniţial parte din miile de biserici şi mănăstiri dărâmate de avântul ateist al lui Stalin. Spre exemplu, marmura folosită la pavarea staţiilor de metrou Park Kulturîi, Kropotninskaya sau Okhotnîi Riad a fost adusă de la Catedrala Hristos Mântuitorul…

Se estimează că un număr de peste 75.000 de muncitori au lucrat în condiţii inumane timp de doi ani pentru terminarea magistralei principale a metroului. Munca a fost deosebit de grea, căci s-a făcut în mare parte prin forţa braţelor din cauza lipsei utilajelor mecanizate speciale.

Însă pe lângă metorul oficial, destinat transportului oamenilor de rând, Iosif Stalin, care trăia cu o teamă paranoică că va fi asasinat, a ordonat construirea unui sistem alternativ de galerii de metrou. Denumit „Metro-2„ sau „Proiectul D-6” în limbajul codificat al poliţiei secrete sovietice din acele timpuri, metroul cel secret era legat direct de obiectivele cele mai importante ale URSS-ului: „Dacea” lui Stalin (rezidenţa dictatorului situată în afara Moscovei), Ministerul Apărării, buncărele de comandă şi alte obiective militare deosebit de importante. Există surse contradictorii cu privire la costurile reale ale acestui obiectiv militar secret. Cu toate acestea, se poate deduce că acestea au fost de-a dreptul uriaşe.

Unii cercetători susţin că proiectul a fost oprit după moartea lui Stalin, alţii cred că fiecare conducător sovietic, şi nu numai, care s-a perindat la conducerea Kremlinului, a adăugat noi magistrale şi buncăre. Până şi site-ul oficial al metroului public moscovit anunţă că există patru magistrale alternative care leagă metroul de obiective strategice precum Kremlinul, unele sedii ale FSB (actualul serviciu secret al Federaţiei Ruse), precum şi de aeroportul guvernamental din Vkonovo.

Circulă zvonuri cu privire şi la existenţa unui oraş subteran construit sub Moscova, lângă districtul Ramenki, capabil la nevoie să adăpostească peste 30.000 de oameni, precum şi un centru secret de comandă folosit frecvent de comandaţnţii forţelor armate ruse. Se spune că uriaşul complex subteran de la Ramenki a fost terminat încă de la mijlocul deceniului 1970-1980, având în componenţă depozite de hrană, apartamente, săli de cinema şi chiar bazine de înot.

Metro-2 este un subiect popular în Rusia încă din timpurile sovietice, când oamenii de rând îl pomeneau pe ascuns, cam cum vorbeau pe atunci românii despre „laserele secrete cu care Ceauşescu ar fi topit tancurile sovietice la graniţa cu Prutul”.