404 Not Found

Mestesuguri si oierit

Sadu, Talmacel, Boita, Rau Sadului, Talmaciu, Rasinari, Poiana Sibiului, Jina, Gura Raului, Poplaca, Orlat, Rod, Tilisca, Saliste, Fantanele, Sibiel, Vale si Gales – localitatile care alcatuiesc Marginimea Sibiului – traiesc doar din agricultura, mestesuguri, cresterea animalelor (in special oierit) si, mai nou, agroturism. Chiar daca, in timp, au simtit nevoia sa se alinieze oarecum tendintelor vremii (cu un geam care izoleaza mai bine sau cu internet wireless), atmosfera tipic taraneasca din casutele marginenilor a ramas neschimbata.

Pe ei, locuitorii din Marginimea Sibiului, ii recunosti la fiecare festival sau targ organizat fara vreun motiv anume sau la fiecare slujba tinuta in zi de sarbatoare, dupa port: costumele lor traditionale sunt brodate in alb si negru, cusute dupa modele mostenite din stramosi. Li s-a dus vestea ca-s atat de frumoase si de autentice, incat strainii din Germania, Japonia si chiar din Canada ii onoreaza pe mestesugari cu comenzi regulate de pieptare, palarii, camasi sau costume populare intregi.

Daca nu cos sau tes, locuitorii din Marginimea Sibiului cresc animale. Oieritul este cea mai intalnita indeletnicire in aceasta zona, cu toate derivatele sale: de la fabricarea branzei (renumita la nivel national) si a preparatelor traditionale din carne de oaie, pana la prelucrarea lanii si a pieilor de oaie. Stanele din muntii Cindrel si cele din muntii Lotrului au devenit adevarate ”fabricute” pentru amatorii de gusturi autentice romanesti. Telemeaua, urda sau branza de burduf sunt alimente de baza in gospodariile si pensiunile din Marginimea Sibiului. Iar turistii nu par sa se sature niciodata de gustul lor natural sau de cel ”prelucrat” sub forma de bulz, jintita, balmos sau sloi de oaie. Oile sunt atat de sfante pentru margineni, incat locuitorii din Marginimea Sibiului le-au dedicat mai multe festivaluri, pentru a le sarbatori:
• ”Sarbatoarea oierilor” – un eveniment care are loc in fiecare an la Tilisca, pe 15 august
• ”Festivalul Branzei si al Tuicii” – organizat anual la Rasinari, in ultimul week-end din luna august
• ”Coboratul oilor de la munte” – are loc in septembrie, in Poiana Sibiului.

Dar mestesugurile marginenilor nu se rezuma la oierit si tesut. Locuitorii din satele Marginimii sunt celebri pentru confectionarea palariilor specifice portului popular – facute din clos, acel material special fabricat din lana daracita, impaslita si piuata, cum spun localnicii. La fel de celebre sunt si icoanele pe sticla pictate de ei.

Daca veti vizita Sibiul la mijlocul lunii august, veti avea ocazia sa admirati mare parte din realizarile mestesugarilor la ”Festivalul National al Traditiilor Populare”. Daca nu puteti ajunge in zona in acea perioada, nu va faceti probleme: Muzeul Sibiel adaposteste cea mai mare colectie de icoane pe sticla din Europa, iar la Muzeul Satesc Rasinari sunt expuse multe obiecte de ceramicã, mobilier pictat de mestesugarii locali si multe alte obiecte care o sa va incante cu siguranta. Este putin probabil sa traversati Marginimea Sibiului si sa nu intalniti macar un localnic imbracat in portul popular, insa daca se intampla acest lucru, e bine sa stiti ca la Muzeul din Gales veti gasi oricand o colectie impresionanta de costume populare.

Obiceiuri si traditii

Ceea ce este unic in Marginimea Sibiului este ca fiecare sat din cele 18 aflate in componenta sa are propriile traditii si obiceiuri, iar acest lucru se observa cel mai bine in zilele de sarbatoare. De exemplu, in satul Rod exista un obicei traditional – care are loc de Pasti – numit ”Mironositele”. Obiceiul aminteste de legenda biblica a mironositelor care s-au dus sa unga trupul lui Iisus cu mir si au gasit mormantul gol. Interesant este ca nu oricine poate interpreta un rol de mironosita, ci doar copilele cu varste cuprinse intre 7 si 12 ani, considerandu-se ca acestea trebuie sa fie pure, conform principiilor religioase. Desfasurarea acestui obicei are loc in biserica, dupa slujba din noaptea Invierii. Rolurile de ”crai” le revin baietilor, care ii interpreteaza pe Iisus, Ingerul si Sutasul.

De ”Udatul Ionilor”, un obicei specific satului Talmacel, s-a auzit pana peste hotare. In fiecare an, de Sfantul Ion (pe 7 ianuarie), localnicii se imbraca in straie de sarbatoare si se duc la rau. Primul care este botezat in apa raului este preotul, dupa care toti baietii ce poarta numele de Ion sunt stropiti cu apa din rau pentru a fi feriti de rele si ocrotiti de Sfantul Ion.

La fel de frumoasa si de autentica este ”Intalnirea Junilor” – eveniment de traditie care are loc in a patra zi de Craciun (pe 28 decembrie) in satul Saliste din Marginimea Sibiului. Obiceiul este foarte vechi, dateaza din 1895.

Colindatul

In traditia romaneasca, Craciunul a fost asimilat intotdeauna cu un cioban zeu, un mos care aduce daruri (cas, urda, mere, colaci, nuci si vin). Colindatul anunta Nasterea Domnului si este unul dintre obiceiurile de Craciun care se pastreaza cel mai bine in satele romanesti. Se spune ca este foarte bine sa-ti primesti colindatorii, pentru ca pe langa mesajul mistic pe care-l transmit, ei aduc binele si fertilitatea in gospodarie. Si-apoi, parca te simti mai roman daca-ti rasplatesti colindatorii cu mere, nuci, vin, colaci si turte (numite si “scutecele lui Hristos”) – asa cum se obisnuieste din stramosi -, decat cu cadouri cumparate, oricat de scumpe si de personalizate ar fi ele.

In anumite zone rurale, cel mai in varsta membru al familiei trebuie sa arunce boabe de grau si de porumb in fata colindatorilor; ulterior, cu aceste boabe vor fi hranite gainile, pentru a fi spornice la ouat. Iar daca vor fi aruncate in brazda o parte din aceste boabe, recolta va fi foarte buna anul urmator.

Pe Valea Muresului, se spune ca daca in ziua de Craciun, prima persoana care intra in casa este barbat este semn de bunastare si sanatate; tot pentru bunastare, oamenii tin masa intinsa toata noaptea.

Obiceiuri

O traditie spune ca in ajunul Craciunului nu se bea rachiu, bautura diavolului, pentru ca acesta isi bate joc apoi de cel ce-l bea. In Bucovina se spune ca nu e bine sa ai lucruri imprumutate in perioada sarbatorilor de iarna, asa ca in preajma Craciunului se recupereaza sau se restituie lucrurile imprumutate. In Moldova nu se da nimic din casa in ziua de Ajun, nu se arunca nici macar gunoiul.

In zona Banatului, focul din casa nu se stinge deloc in preajma ajunului, pentru ca anul care vine sa fie spornic si luminos. Sub brad se pune un colac, un carnat si o sticla de rachiu, ca daruri pentru Mos Craciun, si graunte si fan – pentru calul sau. In seara de ajun, baietii isi pun masti de femeie, iar fetele masti de barbat si pleaca in sat la colindat, unde sunt cinstiti cu colaci, carnati si rachiu sau vin.

Si in Transilvania se colinda in ajun de Craciun: dimineata colinda copiii mici, seara vin copiii de scoala care canta colinde la fereastra si primesc nuci si colaci, dupa care urmeaza flacaii – care sunt cel mai bine primiti in casele cu fete de maritat. Un alt obicei transilvan este colindatul cu “capra” – la care participa flacaii din sat si tinerii insurati. Un tanar este deghizat in capra si danseaza in curtea celor colindati.

Maramuresul este parca o zona predestinata traditiilor de Craciun. Acolo se intalnesc cel mai bine traditiile crestine cu cele pagane – este zona in care se desfasoara “jocul mosilor” (colindatorii sunt deghizati in mosi, care danseaza si le ureaza gazdelor sanatate si fericire). Toti colindatorii, de la mic la mare, sunt rasplatiti cu cate un colac (care simbolizeaza soarele), mere si nuci. In ziua de Craciun nu se spala rufele si nu se da nimic de imprumut. Ca o ciudatenie, se spune ca daca in acea noapte animalele dorm pe partea stanga, va fi o iarna lunga si geroasa.

Si pentru ca focul din casa nu are voie sa se stinga in noaptea de Craciun, se aseaza pe foc o buturuga mare, numita si “buturuga de Craciun”.

In Moldova si Bucovina, toate activitatile din ajun sunt considerate ritualuri pentru protectia gospodariei si a animalelor. Femeile coc in aceasta zi un colac in forma cifrei opt, care urmeaza sa fie afumat in primavara si pus intre coarnele boilor care ara pamantul. Masa de ajun trebuie sa contina 12 feluri de mancare si nimeni nu are voie sa se atinga de ele pana cand nu vine preotul sa le sfinteasca.

Un alt obicei este mersul cu “Steaua”, pe care-l fac copiii deghizati in magi – semnificatia lui s-a pierdut in timp, insa scopul era ca oamenii sa fie anuntati de nasterea lui Hristos.

In Oltenia se obisnuieste ca in ajun focul sa fie scormonit de catre toti membrii familiei (si chiar de catre colindatori), pentru ca anul urmator sa fie bogat si roditor, iar gospodaria sa fie protejata de boli. Dupa care se pregatesc “colinzile”, niste bete de alun curatate de coaja, care sunt trecute apoi prin fum de pin. Femeile batrane pregatesc atatia colaci cate “colinzi” sunt si apoi dau de pomana unui membru al familiei o “colinda”, o lumanare, un colac, nuci, mere, zahar si bomboane, rostind numele unui mort. Ritualul de ajun se incheie cu cina in familie, dupa care cei mici pleaca la colindat.